INGREDIENTE
2,5 kg merișoare
1 kg zahar
zeama de la jumăte de lămâie , sau o lămâie întreagă
MOD DE PREPARARE
Merișoarele le curățăm de codițe și frunzulițe , dacă este nevoie .
Le spălăm într-o strecurătoare cu apă rece și le așezăm într-un castron .
Peste ele punem zahărul și stoarcem zeama de lămâie . Amestecăm și le lăsăm să stea așa cel puțin 1 oră .
Prin fierbere, merișoarele se vor sparge și își vor lăsa sucul .
Le punem pe foc mic și amestecăm din când în când dacă aveți oala antiaderentă - dacă este oală normală, atunci trebuie să amestecați mai des.
Lăsăm să fiarbă până când se îngroașă suficient și arată ca și cum s-ar lega . Puneți pe o lingură câteva picături și vedeți cum se comportă când se răcește . În mod normal, se lasă la fiert cam 30 minute .
Caldă o turnăm în borcane curate, punem capacul și le așezăm cu capacul în jos .
Când sunt reci le așezăm frumos în cămară și le lăsăm să se odihnească .
Merișorul este originar din America și considerat un dar al naturii pentru organismul nostru. Specialiștii în nutriție apreciază proprietățile terapeutice ale acestor fructe și le aseamănă cu cele ale coacăzelor. Merișorul este cunoscut și cu numele de smârdar sau coacăz de munte. Este o plantă perenă înaltă de 30 cm cu fructe mici, lucioase și de culoare roșie după coacere. Fiecare bobiță poate avea diametrul de aproximativ 1,2 cm. Fructele apar la sfărșitul lunii august și se coc la sfârșitul lunii septembrie. Semințele sunt mici, cu lungimea de 1 mm. Ca specie, merișorul are denumirea științifică Vaccinium vitis-idaea. Florile sunt în formă de clopoței albi, care atârnă în grupuri mici de 2-6 bucăți, au caliuciul mic și roz. Frunzele sunt de un verde-închis, cu pețiol scurt și aspect lucios.
Merișorul, specia Vaccinium vitis-idaea
Merișorul crește în zone împădurite, cu grohotișuri sau chiar la altitudini mari, în zone aride și stâncoase. Adesea aceste fructe sunt confundate cu afinele. Rădăcina plantei are o durată de viață de cel mult 15 ani. Animalele sălbatice (iepuri americani, urși, reni, elani, rozătoare) și păsările se hrănesc cu aceste fructe, dar și cu frunzele și lăstarii lor. Merișorul conține numeroase minerale și proteine, mai ales calciu, fier, sodiu, magneziu. În perioada de inflorire, planta este vizitată adesea de albine și bondari.
Ceaiul din frunzele plantei și sucul din merișoare sunt remedii folosite în medicina populară. Fructele sunt acrișoare și puțin amare, dar proprietățile lor terapeutice sunt excelente pentru sănătate. Dintre acestea fac parte: stoparea înmulțirii bacteriei E. Coli, creșterea imunității, prevenirea procesului de îmbătrănire a organismului, îmbunătățirea respirației și a funcționării sistemului cardiovascular, vindecarea deranjului la stomac, a indigestiei, constipației, etc. Au efect antiinflamatoriu, astringent, dezinfectant și diuretic.
Sucul de merișor este bogat în numeroase minerale, vitamine și substanțe active. Fructele conțin vitamina A, B1, B2, B3, C, beta-caroten, potasiu, magneziu, calciu, aldehide, substanțe flavonoide, triterpene, quercitină, tanin, acizi organici.
Sucul de merișor ajută în tratamentul infecțiilor urinare și în stoparea inmulțirii bacteriei E.coli. Majoritatea infecțiilor rinichilor și ale tractului urinar în general sunt cauzate de bacteria E.coli. Desigur există și alte bacterii care pot produce infecții însă incidența lor este mult mai redusă ca în cazul E.coli. Calculii urinari de exemplu sunt formați de o enzimă secretată de bacteria Proteus ce poate infecta tractul urinar. Enzima schimbă pH-ul urinei, îl face din acid mai alcalin și astfel se formează pietrele la rinichi. Abcesele renale sunt cauzate de infecțiile cu stafilococi care apar în sânge. Fructele de merișor au capacitatea de a reduce infecțiile tractului urinar și de a preveni fixarea bacteriei E.coli pe mucoasa vezicii urinare. Cu ajutorul sucului de merișor urina este mai acidă și astfel bacteriile nu pot rezista în mediul acid, iar înmulțirea lor este oprită. Merișoarele au substanțe active care împiedică dezvoltarea acestei bacterii E.coli și deci prevenirea unor afecțiuni urinare grave.
Fructele de merișor cresc imunitatea organismului, sunt un bun remediu pentru inflamații, pentru afecțiunile respiratorii și dureri de articulații. Proprietățile antiinflamatoare ajută în tratamentul bolilor reumatismale și articulare, în cazuri de reumatism, artrită, artroză. Au multă vitamina C (care este un antioxidant excelent pentru organism) și vitamine din complexul B. Polifenolii fac din aceste fructe un bun remediu pentru afecțiunile cardiovasculare și respiratorii. Sucul de merișoare poate fi consumat și de cei care suferă de diabet. Are capacitatea de a combate atacul nociv al radicalilor liberi și de a preveni îmbătrânirea prematură a organismului, influențează pozitiv colesterolul, ajută la reducerea acestuia în sânge, atenuează simptomele afecțiunilor urinare și reumatice, previne infecțiile și crește rezistența organismului la agenții patogeni.
SUCUL de merișoare are efect bun și asupra gingiilor nu doar asupra mucoasei stomacului și a tractului urinar. Inhibă dezvoltarea bacteriilor și previne agravarea infecțiilor. Reduce procesele inflamatorii din organism dar mai ales pe acelea de la nivelul tractului urinar care sunt produse de aderarea bacteriei E.coli și înmulțirea ei. Se spune că acest suc natural are efect antibiotic deoarece cu ajutorul lui sunt distruse astfel de bacterii care pot afecta organismul, îl îmbolnăvesc.
De la merișor se pot folosi în scop terapeutic și FRUNZELE. Acestea se culeg și se pun la uscat pe coli de hârtie, în locuri curate, umbrite și bine aerisite. După ce s-au uscat se depozitează în pungi din hârtie. Ceaiul din frunze de merișor este de asemenea folosit pentru tratamentul afecțiunilor urinare ca și sucul din fructe. Poate fi utilizat în cazuri de cistită, nefrită, uretrită, litiază renală, dar și pentru colită, artrită, artroză, sindrom intestinal, diaree, constipație, reumatism, etc. Taninul din frunzele de merișor are efect astringent de aceea reduce simptomele create de problemele intestinale, de infecții bacteriene, balonare, senzație de greutate la stomac, hemoragii datorate dereglărilor menstruale. Frunzele de merișor este bine să fie folosite după ce s-a cerut sfatul unui medic, mai ales dacă există anumite probleme de sănătate.
CONTRAINDICAȚII ÎN CONSUMUL DE MERIȘOARE
Ca în cazul oricărui supliment alimentar natural, și consumul de merișoare are contraindicații, consumul excesiv (mai mult de 100 g pe zi) ducând chiar la agravarea afecțiunilor de care suferiți. Mai jos este prezentată o listă a celor mai întâlnite contraindicații.
•Consumul excesiv poate declanșa TULBURĂRI DIGESTIVE
Trecerea bruscă de la o dietă obișnuită la una în care este inclus consumul de merișoare poate da peste cap stomacul și intestinele. Chiar și suplimentele pe bază de merișoare pot produce astfel de efecte, mai ales în cazul celor care au un sistem digestiv sensibil. Diareea apărută ca urmare a consumului de merișoare ar trebui să dispară după o zi. În caz contrar, oprește consumul. Ce poți face pentru a preveni o astfel de situație? Nu le consuma singure, încearcă să le combini cu alte fructe de sezon. Dacă problemele persistă, adresează-te unui doctor.
•COPII MICI ȘI SARCINĂ
În cazul copiilor și al femeilor însărcinate (dar și al celor care alăptează), părerile sunt împărțite. Unii spun că nutrimentele din merișoare sunt utile atât fătului, cât și copiilor mici, însă în lipsa unor studii, doctorii ne sfătuiesc să le evităm pentru a fi în siguranță.
•ACIDITATEA MARE poate provoca reflux gastroesofagian
În cazul bolilor tractului digestiv apar mai multe probleme. Mai întâi, consumul de suc de merișoare duce la o absorbție mult mai rapidă a vitaminei B12, și în consecință produce reflux gastroesofagian și probleme de absorbție la nivelul stomacului.
De asemenea, suplimentele pe bază de extract de merișoare scad efectul medicamentelor care acționează împotriva problemelor excesului de aciditate din stomac. Combinația dintre acizi și calciu (un element de bază al acestor medicamente) interacționează cu acizii naturali din stomac și îi neutralizează.
Fii atentă atunci când consumi merișoare dacă ești predispusă la reflux gastroesofagian sau ai suferit de boli digestive în trecut. Pentru a ști sigur dacă poți să consumi merișoare în stare naturală sau sub forma unor suplimente, întreabă doctorul.
•EFECT ANTICOAGULANT
În câteva cazuri s-a observat efectul anticoagulant al sucului de merișoare. Warfarina conținută în majoritatea medicamentelor destinate persoanelor care au circulație proastă (pentru a subția sângele și pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge) accentuează și mai tare efectele, ducând în unele cazuri la apariția unor răni și sângerări.
•PIETRE LA RINICHI
Pietrele la rinichi (cunoscute medical drept nefrolitiază) sunt o altă posibilă problemă a consumului de merișoare, mai ales dacă ai o predispoziție sau o sensibilitate a rinichilor. Acestea apar la nivelul rinichilor atunci când nivelul mineralelor din urină depășește nivelul normal. Merișoarele, datorită conținutului mare de oxalat de calciu (elementul de bază al pietrelor la rinichi), reprezintă un factor de risc mai ales atunci când sunt consumate în exces. În plus, conținutul de vitamina C din merișoare este convertit, la unii pacienți, în oxalat, așa că merișoarele reprezintă un dublu pericol din acest punct de vedere.
•ALERGIE la acid acetilsalicilic
Dacă ești alergică la acid acetilsalicilic (aspirină) nu ar trebui să consumi merișoare. Aceste fructe conțin acid salicilic care, în urma unor transformări din timpul digestiei, se convertește în acid acetilsalicilic.
Nu degeaba sunt cunoscute merișoarele drept „INSULINA VERDE”. Aceste mici fructe de culoare roșie care îți vin în ajutor atât în cazul unor afecțiuni temporare, cât și pentru a preveni bolile cronice sau pentru a te ajuta să arăți mai bine reprezintă un ajutor de nădejde care nu ar trebui să lipsească niciunei persoane preocupate de sănătatea sa și a celor dragi.
