CUM TOATE TREC....
de Larysa
Culori de zile-s numărate
Curând, nehotărârea lor
De verde ruginind în noapte
Va cerne alb odihnitor
Cum toate trec, la fel și gândul
Ce se usucă nerostit
Și cade-nsămânțând cuvântul
Doar în tăcere răsărind
Mă-ncearcă teama că-i mai noapte
Și ard trăind ziua de ieri
Mi-e trist că inima nu poate
Să-nchidă poarta către veri...
La orizont, ceața-i setoasă
Și soarbe-al cerului senin
Să gust din soare nu mă lasă
Dar încă spre lumină-nchin
Și-adorm zburând cu minunații
Cai verzi prin viscol trecători
Liberi pe căi de constelații
Cu îngeri călăuzitori
M-alint prin lumile de stele
Și-n dezlipirea de pământ
Mă-nalț, sclipesc, dorind ca ele
Prin universuri să colind
În conștientul de-ntuneric
Inconștient tresar în mine
Sensuri ce-or lumina feeric
Nopțile gri, umbre de zile
Și-n timpul mărginit de viață
An după an emoții-ncerc
Sperând minuni în flori de gheață
Dar toate vin, cum toate trec...
|
|
