TIMPUL - de Ion Pillat

TIMPUL de  Ion Pillat În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip   Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.  Nu-i în apus şi nici în auroră,  Şi urma-i pe pământ nu are chip.  Dar îl aud târziu, la foc de sobă, Cum pasu-i apăsat îşi face drum  Venind din ţara umbrelor şi cum   În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă. Recheamă tot ce-a fost şi o să fie.   Toţi anii mei cu clipa lor învie   Dintotdeauna, fără ieri şi azi.  Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,  Şi în oglindă stă un alt obraz,   Îngălbenind ca fila dintr-o carte.