ACEEAȘI FRICĂ...
de Larysa (Elena Oprică)
De gheaţă-i cerul şi pământul
Când doar tăcerile mă strigă
Înăbuş între foi cuvântul
Şi retrăiesc aceeaşi frică...
Ar vrea cuvântul meu să zboare
Către-un cuvânt ce nu-mi vorbeşte
Liniştea scrie-n disperare
Pe foi de gând ce amuţeşte
Mi-a spus "cuvântul" într-o seară
Ceva ce nu mai pot uita
Cu şoapta-i strună de chitară
Trăgând săgeţi prin mintea mea
De-atunci mă-nţeapă perna moale
Şi somnu-i starea de absurd
Pironi mi-e patul de sudoare
Glodind pufosul aşternut...
Şi-a dispărut în universul
De anotimp multicolor
Lăsându-mi dor acerb în versul
Ce-mi suflă-adânc vânt de fior...
Cu-al său absent îmi târâi viaţa
Ce-ar vrea s-alerge înapoi
Unde sfidam frigul şi ceaţa
Seninul vremii fiind noi...
În setea mea de liniştire
Cuvintele mi se câiesc
Cu gheare putrezi în simţire
Aceeaşi frică retrăiesc.
