FANTEZIE
de Larysa (Elena Oprică)
Te-ascund în foaia-mi de hârtie
Ca într-un loc de fantezie,
Unde ieşim la ceas de seară,
Să mai sorbim din viaţa-amară...
În jur, nu-i nimeni să ne vadă,
Doar alte foi cu scris grămadă,
Cuvinte negre, despuiate,
Sensuri bizare, mult fardate,
Imens de gânduri mâzgălite
Rămână-n veci nedesluşite,
Căci nu-i nimic în ce nu eşti,
Doar goliciuni de stări lumeşti...
Tu eşti mai sus de-acestea toate,
Scris mi-eşti pe foi imaculate,
Cerneală-mi curgi în limpezi valuri,
Peniţă-mi străluceşti de lauri !
Te-ascund acolo pentru mine
Să-mi întâlnesc gândul cu tine,
Cu egoism dus la extreme
Te strâng în cartea vieţii mele
Şi-apoi, din rafturi prăfuite,
Acele-mi foi îngălbenite,
Mă vor salva de-a mea urgie,
Ca într-un loc de fantezie...
|
|
