SUNT PRIMĂVARĂ - de Ioana Voicilă Dobre

 

SUNT  PRIMĂVARĂ  de Ioana Voicilă Dobre Am palmele-nfloritecu narciseşi la urechi, cerceide ghiocei.Sunt primăvarace-nfloreşte vise,pe câmpuriunde zburdă miei! Am inima-nroşită,un bujorşi rochia-nverzităprematur.Sunt primăvata taşi-a florilorşi liniştea venit-amsă ţi-o fur! Am ochi scânteieride stele noişi sufletuldeschis spre soare.Sunt primăvara,darnică în ploi,mamăseminţei roditoare!

IARNA - FOTOGRAFII

 

NOAPTEA ALBĂ - de Vasile Alecsandri

 

NOAPTEA  ALBĂ de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă,Ceru-i boltă de opal.Toată zarea-i scânteioasă,Tot izvoru-i de cristal,Căci pe lume-acum dominăSpaima vechilor stejari,Sora morței cea mezină,Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tareCât îngheață-n orice locȘi a gurii răsuflare,Și cenușa de sub foc.El lipește ochi cu gene,Pe drumeț îl face orb,Și în cuiburi, chiar sub pene,Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albeșteCa un strat de mărgărint.Alba lună sus luceșteCa icoană de argintȘi apare nemișcatăÎn abis nemărginitCa pe marea înghețatăUn vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace!Lumea pare un mormânt,Unde mort și rece zaceLeșul marelui pământ,Și sub bolta cea seninăMii de stele cu foc viuVarsă-o jalnică luminăPe gigantul său secriu!... Ies pe câmp... Sub pași răsunăCâmpul sec și înghețat.Un păr mare stă drept lună,Cu corbi negri încărcat.Totu-i mort!... Sunat-au oarePe al cerului cadranOra stingerei de soareÎn al morței ocean? Numai eu să fiu pe lumeRămas singur trăitor,Ca-n pustiiuri fără numeUn nemernic călător?Dar ce văd? ce se strecoarăColo-n zare când și când?E o sanie ușoarăPrin lumină lunecând. Săniuța e duratăDintr-un lemn ușor de plopȘi se duce înhămatăCu un iepure ce-i șchiop.Iar într-însa cine este?Om să fie, sau un ciot?E vestitul din povesteStatu-Palmă-Barba-Cot! Iepurașu-n trei picioareSaltă, fuge ușurel,Pe zăpada lucitoareSăpând urme dupe el,Pe când barba argintieAl uncheșului străbunSe târie pe câmpieCa o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară?...Iată-l vine spre SiretȘi pe deal mi se coboarăCa un bulgăr de omăt.El în lunc-acum pătrundeSă descopere cu dragPrimăvara ce s-ascundeÎnlăuntrul unui fag. Iepurașul se răpedeNaintând din salt în saltPân' ce-ajunge, pân' ce vedeÎn desime fagul nalt;Iar uncheșul cu-o bărdițăBate-n trunchiul sunător:„Unde ești tu, copiliță?“El întreabă, plin de dor. Lunca-ntreagă se răsună!Din copaci, din văgăuni,Mii de veveriți de lunăIes, aleargă pe aluni,Și din fagul nalt și falnic,Vechi al luncii împărat,Iese-un glas plăpând și jalnic,Care blând a cuvântat: „Cine vine? Cine bateLa locașu-mi friguros?Ești tu, Prier, al meu frate?Ești iubitul Făt-Frumos?“„Eu sunt, dulce primăvară,Statu-Palmă-Barba-Cot.Din locașul tău afarăAm venit ca să te scot.“ „Și ce vrei să faci cu mine?Ce gând ai? Ce dor lumesc?“„Vreu în dragoste cu tineSă mă dau, să-ntineresc!“Abie zice și deodatăGlasul fetei a muțit,Iar în lunca deșteptatăHohot lung au clocotit. Și vrăjitul fag 'ntindeUn braț lung, cuprins de ger,Pe uncheș de barbă-l prindeȘi-l ridică pe sub cer.Statu-Palmă țipă, zbiară,El se zbuciumă turbat,Dar din iarnă pân-în varăSus rămâne spânzurat. Vântul bate!... colo-n aerStatu-Palmă clătinatUmple lunca de-un lung vaier,De-un lung vaier necurmat,Și drumețu-și face cruce,Căci se crede urmăritDe-ale codrilor nălucePrin văzduhul oțelit.

VIFORUL - de Constantin Argintaru (1894 - 1936)

VIFORUL    de Constantin Argintaru (1894 - 1936) Cu viforu ’n spate iarna porneștePribeagă în lume cu gânduri vrăjmașe,Pe urme îi calcă fulgii de jaleȘi nămeți de necazuri lasă ’n ogașe. Un strigăt de friguri s’aude pe-aproape,Ea intră geroasă prin crăpături;S’așează în vatră, privește pe lavițiCum frigul sugrumă patru făpturi. Și iarna le ninge moarte ’n cămin.Tăcerea cuprinde întregul ogeac, Lumina zăpezii când intră pe geamStrop de vieață nu află de leac.

   

TOAMNĂ - de Ștefan Octavian Iosif

 

TOAMNĂ de Ștefan Octavian Iosif Te uită, frunza pică irosită, Și vîntul geme prohodind departe ! Puțină vreme încă ne desparte De iarna tristă, prea curînd sosită !... Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită : Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile-i deșarte... S-au dus privighetorile măiestre ; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure ! Pierdut din stolul mîndrei lor orchestre, Ce trist răsună cînturile mele În liniștea adîncă din pădure...

 

PICTURI PE SCOARȚĂ DE MESTEACĂN - Lucrări de Alexander și Tatiana Noryk.

 

DOINĂ (Ce stă vântul să tot bată) - de Mihai Eminescu

DOINĂ  (Ce stă vântul să tot bată) de  Mihai Eminescu Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frângându-i ramurile Să lovească geamurile ? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini ? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru izvoarele. Vei avea de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturând-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o.

COCORI - de Marin Sorescu

 

COCORI de  Marin  Sorescu De ce închid, de ce deschid, Pe-ntinsa cerului câmpie, Un unghi mai vechi ca Euclid, Mai vechi ca-ntreaga geometrie ? Cocori, cu zboru-nfipt în frig, Cutremurat din temelie, Vă țin pe palma-ntinsă, strig: Sunt iarăși stâlp de veșnicie. Și simt și dâra de căldură Ce-o lasă fierul lor de plug. Brăzdând al cerului meu crug. Din nou mă simt o arătură. Brazdata de cocori prin spatii, Si-un zbor, minat de germinatii.

GRĂDINA - de Larysa

  

GRĂDINA de  Larysa Stau nemişcată-n întuneric  Visându-mă într-o grădină  Şi-n visu-acesta ezoteric  Văd multe flori, multă lumină, Văd fluturi răsfăţaţi de soare Şi pe-o băncuţă colorată, Zace, de vânt ruptă, o floare,  De multă ploaie, înecată... Pe o alee pietruită Vine un chip ca cel de înger  Într-o tăcere infinită  Şi aruncând priviri de fulger,  Pare să caute ceva  Prin toată-a florilor splendoare Şi vrând să alunge cumva  Dorul ce-l poartă pentru-o floare,

CEAI DE LĂMÂIE - BENEFICII SI PREPARARE

CEAI  DE  LĂMÂIE Ceaiul de lămâie este metoda naturală prin care poți elimina toxinele din corp și alternativa sănătoasă pentru a trata gripa, răceala și durerile în gât și de cap.  Lămâia este adesea folosită într-o varietate de preparate culinare sau băuturi răcoritoare și deseori poate înlocui folosirea altor condimente pentru marinarea mâncării, precum oțetul. Iată cum prepari cel mai bun ceai din lămâi și care sunt beneficiile pe care le oferă organismului.    Notă: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați medicul și să urmați indicațiile acestuia.  CEAI  DE  LĂMÂIE Lămâile nu conțin sodiu, grăsimi și nici colesterol. În schimb, conțin cantități ridicate de calciu, vitamina C, vitamina B6, potasiu, tiamină, acid folic, magneziu, cupru și fosfor.    MOD DE PREPARARE a) - Se iau 3 lămâi și se taie în sferturi. Se pun în 500 de ml de apă și se lasă la fiert pentru 5 maxim 10 minute. Se lasă să se răcească, se strecoară și se bea ceaiul îndulcit cu miere.  b) - O altă modalitate prin care poți prepara ceai de lămâie este să razi 4 lămâi de coajă și să extragi sucul. Se amestecă sucul și coaja și totul se pune într-un recipient pentru cuburi cu gheață. Se pun la congelator cuburile și când vrei să prepari ceai de lămâie, se ia un cub și se pune într-o cană cu apă fierbinte.  Ceaiul se poate îndulci cu miere.  c) - Se poate prepara și ceai din frunze de lămâi. Se adaugă trei lingurițe de frunze uscate de lămâi peste o cană fierbinte de apă și se lasă la infuzat pentru 10 minute. După acest timp, ceaiul se strecoară și se poate consuma. Ceaiul se poate consuma în cure de 2-3 săptămâni, între 2 și 4 căni pe zi.  BENEFICII  AMELIOREAZĂ  SIMPTOMELE  GRIPEI  ȘI  RĂCELII Consumul regulat de ceai din lămâi întărește imunitatea în sezonul rece, iar în cazul gripei, ceaiul ajută la subțierea mucusului în exces și la eliminarea rapidă a acestuia. Pentru a schimb gustul, în ceai se poate adăuga puțin ghimbir și miere. Ceaiul are efect antiseptic și poate preveni ori înlătura infecțiile în sezonul rece.  ÎNTĂREȘTE  IMUNITATEA  Lămâia conține o concentrație mare de vitamina C, iar ceaiul făcut din lămâi este un adjuvant pentru imunitate. Sistemul imunitar este mult mai puternic în fața virușilor și gripei de sezon. Îmbunătățește sistemul digestiv Consumul regulat de ceai ajută la eliminarea toxinelor din organism, fapt ce duce la îmbunătățirea digestiei. Datorită acidului citric, ceaiul ajută la menținerea optimă a digestiei și poate înlătura pietrele la rinichi.  AJUTĂ  ÎN  CURELE  DE  SLĂBIRE  Un consum regulat de ceai în cura de slăbire ajută la arderea grăsimilor și împiedică depunerile de grăsime. Pentru a vedea rezultatele, cel mai bun moment de a consuma ceaiul este dimineața.  CURĂȚĂ  TENUL Ceaiul poate fi un tratament cosmetic excelent pentru ten. Consumul regulat de ceai ajută la eliminarea toxinelor, iar pielea este curățată de impurități și arată mult mai bine.  ALTE BENEFICII ale consumului de ceai cu lămâie:  Reduce oboseala;  Detoxifică ficatul;  Curăță intestinele;  Scade nivelul colesterolului;  Previne apariția pietrelor la rinichi;  Are efect calmant.  PROPRIETĂȚILE  CEAIULUI  DE  LĂMÂIE Antiviral;  Antiinflamator;  Antianemic;  Antibacterian.  CUM  POȚI  CONSUMA  CEAI  DE  LĂMÂIE  Ceai cu lămâie și ghimbir – ghimbirul este un puternic antioxidant și combate balonarea, favorizând eliminarea toxinelor;  Ceai cu lămâie și miere – este o băutură recomandată pentru tratarea durerilor în gât;  CEAIUL  CU  LĂMÂIE  ESTE  RECOMANDAT  ȘI  COPIILOR Datorită calităților terapeutice, ceaiul este recomandat și copiilor, deoarece este un tratament natural ce poate ameliora simptomele febrei și sinuzitei și întări sistemul imunitar.  CEAI  DE  LĂMÂIE  - CONTRAINDICAȚII Consumul în exces a ceaiului poate fi iritant pentru anumite persoane, în special pentru pacienții care suferă de gastrită.