COCORI - de Marin Sorescu

 

COCORI de  Marin  Sorescu De ce închid, de ce deschid, Pe-ntinsa cerului câmpie, Un unghi mai vechi ca Euclid, Mai vechi ca-ntreaga geometrie ? Cocori, cu zboru-nfipt în frig, Cutremurat din temelie, Vă țin pe palma-ntinsă, strig: Sunt iarăși stâlp de veșnicie. Și simt și dâra de căldură Ce-o lasă fierul lor de plug. Brăzdând al cerului meu crug. Din nou mă simt o arătură. Brazdata de cocori prin spatii, Si-un zbor, minat de germinatii.