ADES MI-ADUC AMINTE - de Ioan Ciorănescu

 

ADES  MI-ADUC  AMINTE de Ioan Ciorănescu Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteamÎn cețele gălbui de toamnă, în odaieSă despletesc reci chipuri pe aburitul geamDin linii frânte, fine ca firele de paie. Acuma, când trecutul l-aud ca un refrenȘi-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije,Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desenCe-l însemnai odată copil, cu sârg și grije. Cum aș privi în lumea de-afară liniștitPrin chipu-ți cu reflexe de solzi ușori de mică !Dar geamul iar se face în minte-mi aburitȘi nu mai văd nimica, și nu mai știu nimica ...