CÂNTEC FĂRĂ CUVINTE
de A. E. Baconsky
Tot ceea ce te atinge o clipă Se topește în treacăt ca neaua, Ca neaua atinsă De răsuflarea lui martie.
Privești vulturii care zboară În cercuri largi peste munți Și simți cum toate alunecă Din inima ta și dispar.
Dar iată vine iarna și din nou Zăpada reapare peste câmpuri Și din toate clipele prin care ai trecut Prind iar ființă-n jurul tău și murmură.
Și ca fluxul pe plajele galbene Îți crește-n suflet propriul tău trecut ... Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape Ca să-ți pleci fruntea pe umărul lui.
|
|
