NICI O VESTE DESPRE TINE - de Boris Ioachim

NICI O VESTE DESPRE TINE de  Boris Ioachim Oare minte mă mai ţii Când ţi-s clipele pustii? Când în geamuri bate luna Sau le zgâlţâie furtuna?  Când ninsoarea scaldă firea Tot aprinsă ţi-e privireaŞi în amintiri zâmbeşti Spre minuni dumnezeieşti?  Într-adins, cătându-ţi locul, Oare te-a găsit norocul? Sau pierdută-n dimineţi Te mai plimbi printre tristeţi?  Te întreb, fiindcă, vezi bine, Nu-i vreo veste despre tine Nici în rugul înserării –Nici în albăstreala zării. Şi-n zadar şopteşte vântul, Fiindcă nu-i pricep cuvântul Iar în poleiala lunii Văd doar semnele minciunii.  ...Oare minte mă mai ţii Că mai sunt printre cei vii,Şi, abătut, sub anii răi, Mai visez la ochii tăi?  Mă întreb, mă tot întrebŞi-ndoieli în mine fierb:Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –Nici o veste despre tine...

CURÂND.... - de Elena Oprică

CURÂND.... de  Elena  Oprică Mă vei uita iubire,  Curând mă vei uita,  Iluzii de simţire  Vor fi trecut deja... Şi toată adorarea  Ce-n vise m-a atins,  Va fi pierdută-n marea  De jar, ce m-a cuprins.  Curând voi fi doar umbră De stea, pe cerul tău Şi-o adiere sumbră A unui trist ecou...  În ceaţă-mi va fi locul Şi-n tulburi amintiri,  Stins îţi va fi şi focul Şi dulcile-ţi porniri ...  Dar eu n-am să mă supăr  Că-ţi mor încet în gând Şi-ncerc să mă astâmpăr  Ca să mă uiţi curând...

VIS SPULBERAT - de Chiorescu Corneliu

 

VIS  SPULBERAT de  Chiorescu Corneliu Mi-e sufletul prea plin, n-o pot ascunde, Mai mult ca niciodată de pustiu Cum s-a-ntâmplat nu ştiu nici când nici unde, Nici cine poartă vina tot nu ştiu !  Nu-i loc de noi că ne-a ucis minciuna,Şi ne-a împins în iadul blestemat Al noului, căci nou-ntotdeauna Are atuu...că nu s-a întâmplat !  Ce eftină gândire mă răpuneŞi-mi stinge-n inimă scântei de dor, Iar disperarea sub papuc mă pune Frângându-mi aripi să nu pot să zbor...  Credeam în dragoste, mai cred, există !Dar nu sunt inimi pe măsura ei; E logica învinsului...E tristă !...Dar ea explică schimbul...vrei nu vrei...  Simţirea mea profundă, specială,Poate greşesc şi etalonul nu-i, Dar viaţa mi-o ofer fără-ndoialăSă pot să dau o şansă visului !  Eu toamna o întâmpin cu blestemeŞi singura ei floare i-o răpesc Să pleci cu braţul plin de crizanteme Dar să nu uiţi vreodată !...Te iubesc !...

TU NU ȘTII - de Elena Oprică

 

TU  NU  ȘTII de  Elena  Oprică Tu nu simţi ca mine-acum Altfel ţi-aş umbla prin gânduriŞi mi-ai scrie vreo trei rânduri Ca să mă opreşti din drum  Căci eu plec pe-un drum de ceaţă Şi-s mai singură ca moartea Doar în suflet libertatea Îmi mai dă aripi de viaţă În rest, trup şi gând şi vis Atârnate-s de-o armurăCe ascunde-a ta făptură-Enigmă ce m-a aprins...  Dar tu nu mă vrei deloc Nici cât bobul de neghinăPentru asta eu n-am vinăCând tu pui apă în foc...  Se va stinge în curând M-oi stinge şi eu cu dânsul Chiar de-mi este urlet plânsul Te smulg din suflet şi gând  Încă nu, nu am murit Mai văd încă o cărare Vreau să ies din disperare Din visul ce-a ruginit  Cât te-am aşteptat să vii... Te-am cerşit la soare, lună Şi umilă şi nebunăTe-am iubit ! Dar tu nu ştii...

DESPĂRȚIRE - de Mihai Eminescu

DESPĂRȚIRE de  Mihai  Eminescu Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar' pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting' asemeni, ci 'n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu 'nainte tu grija mea s'o porți? La ce să măsuri anii ce sboară peste morți? Tot una-i dacă astăzi sau mâne o să mor, Când voiu să-mi piară urma în mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți — Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să 'nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe 'nchisele-mi pleoape, Apoi — de vor — m'arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca 'n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar' un stol de corbi, Să 'ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar' o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil, Din cât ești de copilă să 'ntinerești mereu, Și nu mai ști de mine, că nu m'oiu ști nici eu.

CÂND TATA S-A HOTĂRÂT SĂ MOARĂ - de Boris Ioachim

CÂND  TATA  S-A  HOTĂRÂT  SĂ  MOARĂ    de  Boris Ioachim Cu nori cerneşte zarea amurgu-nvineţit,  Abraş se zbate vântul, cu scâncet de vioară... Sătul de-atâta muncă şi vag cam plictisit -  Aşa, deodată, tata, s-a hotărât să moară. Se-nvârte prin ogradă, firav şi gârbovit,  Încet frecându-şi barba ţepoasă şi căruntă... În ochi îi joacă-un licăr stingher, dar mucalit -  De-ai crede, bunăoară, că s-a gătit de nuntă. La gard, încearcă parii, cu-n gest de alintare : „Ca toate din ogradă, s-au şubrezit un pic...” Şi apoi rosteşte alb, cu ascunsă disperare: „De acuma, însă, mie – nu-mi trebuie nimic...” Sub norii de cenuşă, stă tata-nţepenit Şi tot amarul toamnei pe umeri îi adastă  Şi-n minte-mi vine gândul, că-n lume s-a ivit,  Ca-atâtea generaţii, într-o zodie nefastă. Sub bolta împietrită stă tata, fără glas...  Cu albastrul din privire ţintind, parcă, în gol ...  La margini de mileniu, e-un semn de bun-rămas -  Cu el se stinge-o lume – sub veac nepăsător.  S-a-ntunecat... văzduhul, de ploaie-i pregătit...  O stranie durere m-a împietrit în seară; Sătul de veacu-acesta ursuz şi nesimţit – Aşa, deodată, tata, s-a hotărât să moară...

ÎȚI ADUCI AMINTE CÂND ÎMI SPUNEAI SĂ PLEC ? - de Văduva Andreea

ÎȚI  ADUCI  AMINTE  CÂND  ÎMI  SPUNEAI  SĂ  PLEC  ? de  Văduva Andreea Azi degeaba îți pare rău,  Pentru greșelile din trecut.  De - acum mergi pe drumul tău,  M-ai avut dar...m-ai pierdut.  În ochii mei ești un străin,  Pe pieptul căruia dormeam seară de seară.  Să nu crezi că la tine încă țin,  Dar rămâi cu cicatrici după fiecare rană.  Îmi reproșezi că-ți fac zile grele,  Și că îmi vezi chipul la orice pas.  Dar ție îți pasă de lacrimile mele,  Care mi-au curs de atâtea ori pe obraz ?  De tine nici măcar milă nu îmi e,  Pur și simplu  nu îmi pasă...  De ce ar trebui milă să-mi fie ?  Tu ai avut milă de inima mea arsă ?  Nu-mi cere să mă gândesc la clipele frumoase,  Știi  bine,  că ele nu au existat.  Au fost numai clipe dureroase,  Iar viața cu tine ? O tortură cu adevărat.  Îți aduci aminte când îmi spuneai să plec,  Că lângă mine nu-și mai găsești locul ?  Că nu mai suporți prin fața ta să trec,  Și că mă ajuți să-mi fac bagajul, să plec și să uit totul ?  Plecând ți-am îndeplinit visul,  Acum vii la mine că te căiești,  Te rog n-o mai face pe distrusul,  Nu te cunosc de ieri, știu ce fel de om ești.  Regreți fiindcă te simți singur,  Iar singurătatea e boală grea,  Mâine de mă întorc, de singurătate vei uita, te asigur.  Și vei face din nou rană adâncă în inima mea.  Du-te, pleacă de unde ai venit,  Să nu mai bați la ușa mea niciodată,  Habar nu ai cât am suferit...  Nu vreau să trec prin chinul ăsta înc-o dată.  Lasă-mi, te rog, trandafirii,  Ca pe un ultim cadou.  Iar atunci când am să le văd spinii,  Să-mi dau seama că nu meriți să te iert din nou.  Și când mă vei mai întâlni pe stradă,  Să nu mă mai oprești din al meu drum.  Întelege, ochii mei nu vor să te mai vadă !  Mi-ai făcut prea mult rău ca să te consider un om bun.  Trăiește-ți viața iar mie dă-mi doar pace,  Căci vorba ta, pentru mine,  e lipsită de valoare...  Știu că întotdeauna tot la fel vei face.  Cum poți,  cu atâta ușurință,  să-ți ceri iertare ?

S-A RUPT FIRUL CE NE ȚINEA LEGAȚI... - de Văduva Andreea

S-A  RUPT  FIRUL CE  NE  ȚINEA  LEGAȚI... de  Văduva  Andreea S-a rupt firul ce ne ținea strâns legați,  Deși am trecut prin multe împreună,  Noi suntem singurii vinovați,  Că azi ne unesc doar sentimente de ură.  Iubirea noastră a pierit,  Doar amintirile ne mai leagă, doar ele.  Pe ce căi greșite am rătăcit,  De am ajuns să ne spunem vorbe atât de grele ?  Mai bine ne-am spune "Adio" acum,  Suntem doi străini, nu mai are rost.  Fiecare să meargă pe al său drum,  Rămân în urma noastră doar visele ce-au fost.  De la dragoste la ură nu-i decât un pas,  Pe care noi l-am făcut, din păcate.  Din cauza ei atâtea speranțe au ars,  Și atâtea jurăminte au fost uitate.  În fața altora ne prefacem îndrăgostiți,  Dar știu care e realitatea, așa cum și tu o ști.  Nu ne mai leagă nimic, să nu mai fim ipocriți,  De ce sș mai continuăm această joacă de copii ?

UNDE ? - de Văduva Andreea

UNDE ? de  Văduva Andreea Unde îţi sunt cuvintele suave,   Ce mi le spuneai în nopţiile cu lună?  Unde îţi sunt atingerile calde,   Ce mă făceau peste femei,stăpână?  Unde îţi e dragostea enormă,  Pe care nu încetai să mi-o mărturiseşti?   Parcă îmi trăiesc viaţa lângă o fantomă,  Mă auzi,mă vezi dar refuzi să-mi vorbeşti.   Unde te-am pierdut?Pe ce cărări?   Acum o mască îţi acoperă chipul...   Am adunat în suflet atâtea întrebări,   Răspunsurile le voi afla,poate cu timpul.   Până atunci,alăturea-ţi rămân,  Deşi îmi devii străin pe zi ce trece,  Mă faci,plecarea să mi-o tot amân,  Şi şanse să-ţi dau dar nu ştiu de ce.   Adâncurile mi le-ai răvăşit,   Iertându-te mereu,în sinea mea.   Te întreb,pe mine cine m-a iubit?   Tu,cel pe care-l ştiu sau masca ta?   În ce abis ne-ai aruncat amintirile?   Săracele....cine ştie cât au zăcut...   Uitate îţi sunt şi sentimentele,   Nu mi le-ai mai împărtăşit demult.   Totuşi,dacă nu mă laşi să plec,   De ce nu redevii cel ce ai fost?   Mi-e dor de noi,în lacrimi mă inec,   De ce mai lupt pentru ceva ce n-are rost?   Îmi dădeai aripi ce mă ridicau până la Cer,   Oare îţi mai aminteşti de începuturi?   Azi mi le rupi,mă doare şi zbier,   De tot ce însemn "Eu" parcă te scuturi....   Unde să te caut,din nou că să te am?   Spre tine aş porni cu tălpile goale....   Dăţi masca jos,nu te mai recunosc un gram,   Cum am putut să-mi pun inima în mâinile tale?