NICI O VESTE DESPRE TINE
de Boris Ioachim
Oare minte mă mai ţii Când ţi-s clipele pustii? Când în geamuri bate luna Sau le zgâlţâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea Tot aprinsă ţi-e privireaŞi în amintiri zâmbeşti Spre minuni dumnezeieşti?
Într-adins, cătându-ţi locul, Oare te-a găsit norocul? Sau pierdută-n dimineţi Te mai plimbi printre tristeţi?
Te întreb, fiindcă, vezi bine, Nu-i vreo veste despre tine Nici în rugul înserării –Nici în albăstreala zării.
Şi-n zadar şopteşte vântul, Fiindcă nu-i pricep cuvântul Iar în poleiala lunii Văd doar semnele minciunii.
...Oare minte mă mai ţii Că mai sunt printre cei vii,Şi, abătut, sub anii răi, Mai visez la ochii tăi?
Mă întreb, mă tot întrebŞi-ndoieli în mine fierb:Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –Nici o veste despre tine...
|
|
