SUBSTANȚA
de Manuela Cerasela Jerlăianu
O substanţă căzută din dorul de iubire Îmi împrospătează speranţa. Mai rămâne să apară; Trupul bătut de vântul nebun Care se tratează cu: Arderea din soarele ce bate din raze fierbinţi Lovind în toată tevatura purtată pe umerii grei Ai pământului unde miroase a grindă moartăDin durerea coaptă a florilor de busuioc Cu gust amar și culoare pierdutăÎn gena grădinii pustii și abandonatăCare îşi plătise viaţa prin moarte Plecând în lumea umbrelor Cu dorul fierbinte de eternitate Când m-a lăsat să văd prin părul tău infinitulŞi prin ochii albaştri substanţa căzută din lacrima iubirii Pe care o luasei cu tine.
|
|
