PENTRU O MIREASĂ
de ionzubco
În urma mea e doar răstimp și plânsul,
Răstimp de agonie și nectar,
Și o sărut în față la altar,
Și îi zâmbesc, ademenind surâsul.
Și albul ei, din pură prevestire,
Și ochii ei albaștri, de amor,
Ca două bolți, ce prevestesc fior
Într-un ocean de dulce fericire.
Au fost și clipe de dezamăgire,
Dar nu în ea, ci în trecut grotesc.
Pe ea în flori de nufăr o iubesc
Cu raze inocente de iubire.
Ah, floarea mea, tăcută și frumoasă!
Frumos ți-e chipul în lumina mea
Și mă revărs în frumusețea ta
Cu gingășii, știind că-mi ești mireasă.
