sâmbătă, 14 martie 2020

CÂND TATA S-A HOTĂRÂT SĂ MOARĂ - de Boris Ioachim



This is Candy, he is an aging ranch handyman. His dog just died so he is a little sad. He lost his right hand in an accident.


CÂND  TATA  S-A  HOTĂRÂT  SĂ  MOARĂ
  
de  Boris Ioachim



Cu nori cerneşte zarea amurgu-nvineţit,
 Abraş se zbate vântul, cu scâncet de vioară...
Sătul de-atâta muncă şi vag cam plictisit - 
Aşa, deodată, tata, s-a hotărât să moară.


Se-nvârte prin ogradă, firav şi gârbovit,
 Încet frecându-şi barba ţepoasă şi căruntă...
În ochi îi joacă-un licăr stingher, dar mucalit - 
De-ai crede, bunăoară, că s-a gătit de nuntă.


La gard, încearcă parii, cu-n gest de alintare :
„Ca toate din ogradă, s-au şubrezit un pic...”
Şi apoi rosteşte alb, cu ascunsă disperare:
„De acuma, însă, mie – nu-mi trebuie nimic...”


Sub norii de cenuşă, stă tata-nţepenit
Şi tot amarul toamnei pe umeri îi adastă
 Şi-n minte-mi vine gândul, că-n lume s-a ivit,
 Ca-atâtea generaţii, într-o zodie nefastă.


Sub bolta împietrită stă tata, fără glas...
 Cu albastrul din privire ţintind, parcă, în gol ...
 La margini de mileniu, e-un semn de bun-rămas - 
Cu el se stinge-o lume – sub veac nepăsător.


 S-a-ntunecat... văzduhul, de ploaie-i pregătit...
 O stranie durere m-a împietrit în seară;
Sătul de veacu-acesta ursuz şi nesimţit –
Aşa, deodată, tata, s-a hotărât să moară...