RECUNOȘTINȚĂ FEMEII
de Chiorescu Corneliu
Tu poţi să faci atât de multe,
La dragoste îi eşti formulă,
De tine toate par s-asculte
Care să văd şi neştiute,
Orice ofrandă nu-i destulă !
Te regăsesc în toate cele,
Stăruitor deschizi cupole
Ca să urci dincolo de ele
Şi schimbi raporturi ce par grele
În line treceri de gondole !
Noi toţi îţi datorăm eterne
-Nu-s recunoaşteri desuete,-
Că ai putut s-alungi inferne
Ca să înalţi cu griji materne
Iubirii, caste monumente...
Risipă faci doar de iubire
Şi eşti a tuturor speranţă,
Noi azi vă adresăm cinstire
Pentru curaj şi îndârjire
Cu care ne-nsoţiţi în viaţă .
Oriunde-aţi fi, sunteţi aproape
În viaţă, inimi şi credinţă
Pe vârf de munte, gheţuri, ape,
La poli, deşerturi şi...încape
Prezenţa voastră-n conştiinţă !
De n-aţi fi fost deja făcute
Sau de-aţi pleca...în clipa'ceea
Ruga-vom Domnul să ne-ajute,
După tipare cunoscute,
Să facă iar, la fel, femeia !
Recunoştinţă infinită !...
Şi-un braţ de flori la fiecare,
Când viaţa noastră-i definită
De mamă , soră sau iubită...
La toate azi: Mulţi ani !...Iertare !...
|
|
