De Sfintele Sărbatori de Paști, apare „Floarea Paștelui”, o floare mică, albă care seamănă puțin cu margareta. Apare cu o săptămână, poate două înainte de Paște.
Mulți copii o culegeau și o duceau în Vinerea Mare la biserică, unde o puneau pe masa specială, sărutau icoana și treceau de trei ori pe sub această masă încărcată cu flori. Astfel ei deveneau imuni bolilor și relelor, și își puneau trei dorințe, câte una la fiecare trecere.
Florile aduse în Vinerea Mare sunt date dupa Denia Prohodului, către toți credincioșii care au înconjurat biserica de trei ori. Ele sunt puse la icoane, să aducă bucurie și bunăstare și să apere casa de rele.
Floarea Paștilor sau Floarea Paștelui este o specie vegetală perenă, ierboasă, care aparține genului Anemone, familiei Ranunculaceae, frecvent întâlnită în pădurile de foioase din întreaga țară.
Planta prezintă un rizom orizontal brun, din care se dezvoltă o tulpină de 6-30 cm înălțime, verde, cărnoasă, ce poarta câte 3 frunze compuse, divizate. Fiecare frunză este compusă din 3 lamine, care se divizează la rândul lor. Laminele se unesc bazal dând frunzei un aspect palmat.
Pețiolurile celor 3 frunze se insereaza la acelaşi nivel al tulpinii. Florile care apar primăvara (în aprilie) sunt solitare, apicale, albe, mari, uneori pe dos roșiatice, cu 5 tepale (uneori 4, 6 sau 7) și cu numeroase stamine. Crește pe soluri afânate, slab acide, în locuri umbroase, prin păduri sau în tufărișuri.
Asocierea Florii Paștelui cu sărbătoarea pascala aparține unei tradiții îndelungate. Această plantă delicată și robustă în același timp, cu flori albe, imaculate a semnificat o reprezentare a purității și a perenității în ciuda fragilității aparente.
Se spune că florile albe s-au născut din lacrimile Mântuitorului. În tradiția populară, aceste flori se culeg în Vinerea Mare și se duc la biserică.
Floarea Paștilor este o specie bogată în anemonol, o componentă toxică și care, în stare pură, are proprietăți puternic iritante. Din acestă cauză, planta este vezicantă și toxică. Medicina populară utiliza în trecut Floarea Paștilor extern, în paralizii și ca remediu antireumatic și antigutos. Se mai utiliza, empiric, în bronșite.
