ÎȚI ADUCI AMINTE CÂND ÎMI SPUNEAI SĂ PLEC ?
de Văduva Andreea
Azi degeaba îți pare rău,
Pentru greșelile din trecut.
De - acum mergi pe drumul tău,
M-ai avut dar...m-ai pierdut.
În ochii mei ești un străin,
Pe pieptul căruia dormeam seară de seară.
Să nu crezi că la tine încă țin,
Dar rămâi cu cicatrici după fiecare rană.
Îmi reproșezi că-ți fac zile grele,
Și că îmi vezi chipul la orice pas.
Dar ție îți pasă de lacrimile mele,
Care mi-au curs de atâtea ori pe obraz ?
De tine nici măcar milă nu îmi e,
Pur și simplu nu îmi pasă...
De ce ar trebui milă să-mi fie ?
Tu ai avut milă de inima mea arsă ?
Nu-mi cere să mă gândesc la clipele frumoase,
Știi bine, că ele nu au existat.
Au fost numai clipe dureroase,
Iar viața cu tine ? O tortură cu adevărat.
Îți aduci aminte când îmi spuneai să plec,
Că lângă mine nu-și mai găsești locul ?
Că nu mai suporți prin fața ta să trec,
Și că mă ajuți să-mi fac bagajul, să plec și să uit totul ?
Plecând ți-am îndeplinit visul,
Acum vii la mine că te căiești,
Te rog n-o mai face pe distrusul,
Nu te cunosc de ieri, știu ce fel de om ești.
Regreți fiindcă te simți singur,
Iar singurătatea e boală grea,
Mâine de mă întorc, de singurătate vei uita, te asigur.
Și vei face din nou rană adâncă în inima mea.
Du-te, pleacă de unde ai venit,
Să nu mai bați la ușa mea niciodată,
Habar nu ai cât am suferit...
Nu vreau să trec prin chinul ăsta înc-o dată.
Lasă-mi, te rog, trandafirii,
Ca pe un ultim cadou.
Iar atunci când am să le văd spinii,
Să-mi dau seama că nu meriți să te iert din nou.
Și când mă vei mai întâlni pe stradă,
Să nu mă mai oprești din al meu drum.
Întelege, ochii mei nu vor să te mai vadă !
Mi-ai făcut prea mult rău ca să te consider un om bun.
Trăiește-ți viața iar mie dă-mi doar pace,
Căci vorba ta, pentru mine, e lipsită de valoare...
Știu că întotdeauna tot la fel vei face.
Cum poți, cu atâta ușurință, să-ți ceri iertare ?
|
|
