MOARTE CU OCHII DESCHIȘI
de Elena Oprică
Cade-a cerului cortina
Lăsând umbrele ciudate
Bântuind în libertate
Să găsească-n vis lumina
Doar o umbră asfinţită
Şi sleită de puteri
Negăsind steaua de ieri
Rămase-n nori adormită
Se-nveli cu nepăsare
Aşternuturi de amurg
Pe când dragostea în pârg
Se strică în aşteptare...
Ce mai somn...ca şi priveghiul...
Moarte cu ochii deschişi !
Licurici de stele-aprinşi
Îi cutreierau infernul...
Se-ntorcea când pe o parte
Căci pe alta o durea
O simţire ce ardea
Căutând plăceri în şoapte...
Îi rânjeau demonii-n faţă
Se-nfruptau din carnea sa
"N-o să vină, nu striga
Dă-ne nouă trup şi viaţă !"
Umbra zvârcolea mai tare
Doru-i jar, iad şi prăpăd
Lună, stele, nu se văd
Vreo lumină salvatoare...
Parcă toată-negurarea
Cuprinse-ntreg universul
Îşi opri şi noaptea mersul
Şi-ngheţă înflăcărarea...
Licuricii nu mai umblă
Se-necară-n sânge scurs
Picând viaţa ce s-a dus
Strop cu strop din biata umbră...
Nici sfinţii din Rai trimişi
Lumină nu-i mai aduse
De când steaua dispăruse
Moartă-i cu ochii deschişi...
|
|
