TĂCERI
de Elena Oprică
Potopul vine-n urma sa...
Dar astăzi nu-l mai fulger, nu-l mai tun
Astăzi doar în tăceri mă voi purta
Şi-n linişte, cuminte mă supun...
Nu vreau prilej de încruntări
Mai bine fiu eu aruncată în deşert
Şi-aşa e lumea toată-n supărări
Şi pare că nimic nu mai e drept !?
Mă ameţeşte o chemare
Spre un tărâm mai cald, mai luminos
Unde a mea înfăţişare
E doar un abur fin, prietenos...
Dar încă zăbovesc pe-aici
Şi-n laşitatea-mi, chipul omenesc
Se lasă răsfăţat de scântei mici
Şi mângâiat de tot ce e lumesc...
Astăzi rămân în linişte deplină
Cu cei mai trişti simt că împart dureri
Totuşi, mă zbat să zăbovesc încă-n lumină
Iar pentru asta, am ales tăceri...
|
|
