TU NU ȘTII...
de Elena Oprică
Tu nu simţi ca mine-acum
Altfel ţi-aş umbla prin gânduri
Şi mi-ai scrie vreo trei rânduri
Ca să mă opreşti din drum
Căci eu plec pe-un drum de ceaţă
Şi-s mai singură ca moartea
Doar în suflet libertatea
Îmi mai dă aripi de viaţă
În rest, trup şi gând şi vis
Atârnate-s de-o armură
Ce ascunde-a ta făptură-
Enigmă ce m-a aprins...
Dar tu nu mă vrei deloc
Nici cât bobul de neghină
Pentru asta eu n-am vină
Când tu pui apă în foc...
Se va stinge în curând
M-oi stinge şi eu cu dânsul
Chiar de-mi este urlet plânsul
Te smulg din suflet şi gând
Încă nu, nu am murit
Mai văd încă o cărare
Vreau să ies din disperare
Din visul ce-a ruginit
Cât te-am aşteptat să vii...
Te-am cerşit la soare, lună
Şi umilă şi nebună
Te-am iubit ! Dar tu nu ştii...
