CÂTEODATĂ...
de Larysa
Câteodată mă avânt
Fără teama de firesc...
Dar firescul aşteptând
Câteodată obosesc!
Stau un timp fără de "glas"
Şi mă-ntreb cum de trăiesc ?!
Îmi spun că-i doar un popas...
Câteodată nu-l doresc!
Liniştea-i bună şi ea,
Lacrimile-mi mai opresc
Dar de stau prea mult aşa,
Mă tem că mă veştejesc...
Şi-apoi, ce să mă mai fac?!
Încep iarăşi " a grăi"
Că doar asta-mi este leac
Patimilor inimii...
Câteodată mai cuvânt
Vorbe fără să gândesc
Dar la Dumnezeu rugând
Câteodată mă căiesc!
Dar mai am şi zile bune
Viaţa-n roz mi-o zugrăvesc
Şi-ntr-atâta fericire
Câteodată mulţumesc...!
|
|
