AH, SEPTEMBRIE...
de Eugeniu1
Ah,septembrie - timp al uitării,
Amintește-ți cum ieri ai venit,
Și - n mormântul urât al durerii,
Ai ascuns tot ce eu am iubit.
Tu mi-ai dat privirea abstractă,
Și-ai închis melodia divină,
Egoistul din mine se-ndreaptă,
Singurătatea-mi devine rutină.
Ah septembrie - lună urâtă,
Câtă viață din mine-ai luat,
Eu amar acum nu aș plânge,
Râsul meu tu să nu mi-l fi furat.
Ai distrus acel comic din mine,
Ce sarcastic la lume privea,
Tu atâtea ai scris despre tine,
Pe natura ce-i vie abia...
Și frunzișul tău veșted pe stradă,
Ma-ntristează în fie ce zi,
Dac'octombrie galben îl facă,
Păi cu tine mai galben va fi.
Poezie cu rime învechite,
Septembrie-n nopți revărsa,
Eu scriam la un geam pe hârtie,
Al tău geniu când îmi plângea .
Ah septembrie, ucigaș de talente,
Ești un trist și ud solitar,
Tu în suflet îmi lași ca amprente,
Melodii de un plânset amar...
Ah septembrie...
ucigaș de talente...
