DIN SEPTEMBRIE - de Eugeniu1

DIN  SEPTEMBRIE de Eugeniu1  Glasul tău e prea rece și mut,  Privirea ta nu mai are lumină Ca nicicând niciodată mai mult, Ți-este rece și a ta mână... De cuvinte-mi îngheață auzul, Și de ochii tăi umbră mă fac,  Iar atigerea mânei sau buzei,  Mi-este chin să suport și să tac.  Deseori mă gândeam la un dor,  La acel ce demult l-am născut,  Iar-acum acel dor mi-e omor,  El mă-ndeamnă, la al morții sărut.  Vreau să văd acea fată nocturnă, Să trăiesc acea noapte de dor,  Din septembrie acea seară lungă, Să o văd înc-o dată, și mor...