DE TOAMNĂ
de Eugeniu1
Trec recile zile de toamnă,
Deja stă octombrie afară,
Își scutură trist a lui haină:
Galbenă...udă...murdară...
Lângă prag se clatină-ntr-una
Bătrânul tei al curții mele,
Îl dezbracă vântul de toamnă,
Fără număr se rup rămurele.
Se răcește în cană cafeaua,
Și pe masă-i dezastru, delir,
Dar găsesc un pix și o foaie,
Ca sufletul meu să-ți resfir.
Îmi e somn și-ncă nu e amiază,
Și e plină casa de pustiu,
Nu aștept pe nimenea astăzi,
Îmi e bine singur să fiu...
Și la naiba oricare ordine,
Eu nicicând corect n-am făcut,
Mă-ntristeaza teiul din curte,
Și de tine aminte-mi aduc...
|
|
