ÎN REPETAREA UNUI TIMP
de Larysa (Elena Oprică)
Ce-ai fost de încă te iubesc
Și nu te scriu ca amintire ?!
Cu tine mințile-mi trezesc
Și-adorm cu inima-n iubire
Îmi dăinui peste timpul cert
Al anilor fără confuzii
Visul cu tine e inert
Prin nopți de veșnice iluzii
Nu mi-e dorința să te am
Aproape, glas și mângâiere
Te simt pe-al sufletului ram
Din depărtări, apropiere
"Oh, te-am pierdut..." jelisem ieri
Gândind că și tu mă pierdusei
Vedeam ' nainte nesperări
Și tu în urmă, mă găsisei
Dar nici nu stai, pleci și revii
Deși nu vreau, îți cer să uiți...
Mi-e rău și bine că mă știi
Când buzele-mi, cu gând săruți
Sfioase adieri de vânt
Ne sunt atingeri vii de mână
În ploi iubirea răcorind
De dor ce tremură sub lună
Când eu te chem și tu nu vii
Te recompun din vechi pulsații
Ca să te iert că tu nu știi...
Parcă nu vezi...ca noi nu-s alții
Ne consumăm iubirea lent
Pe file albe de alint
Trecut și viitor prezent
În repetarea unui timp...
|
|
