Bătrână mamă, nu fi tristă !
Afară iar e lună nouă.
În ochii tăi se rotunjeşte
Şi prinde sens… un strop de rouă.
Bătrână mamă, eşti bogată,
În suflet adunând comori
De bunătate şi iubire –
Le-ai prefăcut pe toate-n flori…
Le-ai răsădit în faţa casei
Şi le-ngrijeşti ca pe copii,
Şi mai bogată de atât
Nu vrei, nu te gândeşti să fii…
Bătrână mamă, eşti frumoasă !
Priveşte-ţi mâinile trudite,
Când stratul cel de flori atingi,
Sunt mâini de mamă… înflorite.
Bătrână mamă, nu mai plânge !
Pe geana ta, un strop de rouă
Se rotunjeşte şi-apoi curge…
Afară iar e Lună nouă…
