vineri, 10 mai 2013

CUM SĂ NU FII DEȘTEPT - de George Mikes



George Mikes - 1912 - 1987


George Mikes a fost un renumit scriitor umorist englez, de origine ungară. Sunt celebre comentariile sale pline de vervă și umor despre diferite țări, despre oamenii acestora și obiceiurile lor.


CUM SĂ NU FII DEȘTEPT

„Voi, străinii, sunteți îngrozitor de deștepți” mi-a spus o doamnă acu câțiva ani. În primul rând, gândindu-mă la numărul mare de idioți și tâmpiți străini pe care avusesem onoarea de a-i întâlni, am considerat această observație exagerată, dar și ca un compliment.

De atunci, însă, am constatat că ea e departe de adevăr.  Aceste câteva cuvinte exprimau, în fond, nemulțumirea și disprețul voalat al bătrânei doamne față de străini.

Dacă te apuci și cauți cuvântul deștept (clever) în orice dicționar englezesc, vei constata că dicționarele sunt depășite și că, din acest punct de vedere, ele te induc în eroare. Potrivit Dicționarului Oxford, ediția de buzunar, spre exemplu, cuvântul înseamnă rapid și ordonat în mișcări...priceput, talentat, ingenios. Dicționarul Nuttali dă următoarele sensuri: plin de dexteritate, priceput, ingenios, isteț sau iute de minte, inteligent. Toate adjective frumoase care exprimă trăsături valoroase și vrednice de stimă. Un englez modern folosește totuși, cuvântul clever în sensul de dibaci, șmecher, ascuns, viclean, perfid, meschin, șiret, ne-englez, ne-scoțian, ne-galez.

În Anglia a fi deștept, a afirma încrezător ceva denotă proaste maniere. Chiar dacă din punctul tău de vedere doi și cu doi fac patru, nu trebuie să afirmi acest lucru sigur pe tine, deoarece Anglia este o țară democrată și alții s-ar putea întâmpla să fie de altă părere.

Un individ de pe Continent care admiră un peisaj frumos ar putea face următoarea remarcă:

„Peisajul ăsta îmi amintește de Utrecht unde s-a semnat la 11 aprilie 1713 tratatul de pace care a pus capăt Războiului de Secesiune din Spania. Oricum, râul de colo amintește de Guadalquivir, care izvorăște din Sierra de Cazorla, curge spre sud-vest, se varsă în Oceanul Atlantic și are o lungime de 650 Km. Oh, râurile...Ce-a spus Pascal despre ele ? „Les rivieres sont les chemins qui marchent...”

Acest mod pompos, de paradă, de a vorbi nu este permis în Anglia. Englezul este modest și simplu. El folosește doar câteva cuvinte și exprimă așa de multe, zău, așa de multe cu ele. Un englez care ar privi același peisaj n-ar  scoate un cuvânt timp de două sau trei ore și s-ar gândi cum să-și formuleze în cuvinte sentimentele sale profunde. Apoi ar exclama:„ E minunat, nu-i așa ?”

Un profesor englez de matematică ar spune adresându-se servitoarei sale după ce a verificat lista de cumpărături:

„Am impresia că nu mă pricep la aritmetică. Te rog să mă corectezi Jane, dacă greșesc, dar cred că rădăcina pătrată a lui 97 344 este 312”.

Cât despre cultura generală, ce să zic ? O englezoaică tânără va putea, desigur, să învețe ceva mai mult, în ceea ce privește geografia. Dar nu este deloc „șic” să știi dacă Budapesta este capitala României, a Ungariei sau a Bulgariei. Și dacă se întâmplă să știe că Budapesta este capitala României, ar rămâne perplexă dacă, pe neașteptate ar afla de București.

Este cu mult mai galant să întrebi, când cineva vorbește despre Barbados, Baska Bystrica ori Fiji:

„Oh, insulele alea mici...Nu-i așa că sunt britanice ?”

(De obicei sunt).