Un om mergea pe drumul său.
Şi mergea abătut, cu gândul că aşa i-a dat lui Domnul, să meargă întruna şi odihnă inimii să nu afle nicăieri…
Într-o zi, pe când îl apăsau gândurile, de parcă, deşi fericit, ducea cu sine o povară grea, aude un glas al nimănui:
- Spune, omule, M-ai văzut tu pe Mine, vreodată în viaţa ta ?
- Păi, cum, Doamne, tocmai Tu, Care le ştii pe toate, mă întrebi asta ?
- Te întreb, omule.
- Atunci află, Doamne, că Te-am văzut.
Eram mic şi mama îmi spunea poveşti despre Tine, şi eu ştiam că sunt adevărate, pentru că ea nu mă minţea niciodată.
- Da, omule şi copilule, Eu eram. Şi nu ai fost curios să ştii cum arăt ?
- Ba, da.
Multă vreme după aceea, m-am rugat în faţa icoanelor Tale, şi ale Măicuţei Tale, şi ale sfinţilor care îţi semănau, cu toţii, atât de bine…
- M-ai văzut şi în icoane…
Şi unde zici că ţi-am mai apărut ?
- Apoi mi-ai apărut, Doamne, în seninul Cerului.
Pe când ascultam glasul păsărilor. Şi frunzele foşnind în răsuflarea vântului.
Şi stelele care, noapte de noapte, ardeau de dragoste pe bolta Ta infinită…
În acestea şi în multe altele, care mi-au grăit, în minunate feluri, doar despre Tine…
- Bună vedere ai ! zise Domnul, adăugând:
Şi te-ai oprit la păsări, la frunze, la vânt, la stele ?
- Nu, Doamne, cum aş fi putut ?
Nu Te-ai făcut Tu Om ?
Nu Te-ai întrupat Tu, ca să Te vedem şi să Te cunoaştem cu adevărat ?
Dumnezeu păstră o clipă de tăcere…
- Cu bucurie ţi-am descoperit Chipul în fiecare dintre prietenii, ba chiar şi în cei ce se dădeau drept duşmanii mei…
Şi am zărit Frumuseţea Ta, ca o taină - ca o cunună a desăvârşirii, la care fiecare suflet ar putea ajungă, dacă ar voi…
- Şi te-ai oprit aici, unde ai crezut că Mă vezi cel mai bine ?
Nu cumva ţi-am scăpat în altă parte ?
- Poate mi-ai scăpat, Doamne, atunci când am început să iubesc din tot sufletul fiinţele pe care mi le-ai scos anume în cale.
Atât de mult le-am iubit, încât uneori uitam să Te mai privesc…
Totuşi, nu ai plecat niciodată din inima mea…
- Şi nici nu voi pleca, omule…
Dar, spune, ajunge aceasta oare ca să Mă vezi cu adevărat ?
- Nu ajunge, Doamne.
De aceea sunt tot timpul pe drum…
