UNIVERSUL MEU - de Elena Oprica

 

UNIVERSUL  MEU de  Elena  Oprica Să visez până mă sting... Mi-este alinarea vieţii, Apogeul să ating Până-n roua dimineţii.  Am un trup ce-l port lumesc, Umblă, tremură, îl doare, Când visez, îl părăsescŞi plutesc din zare-n zare.  Sunt cum vreau acolo, sus, Limitele nu există,Nu mai simt teamă de-apus, Nu mai sunt pierdută, tristă... Tot ce scriu, rămâne scris, Reci suspine pe hârtie, Dar în univers de vis Chiar trăiesc o poezie...  Pot să fiu prinţesă, floare, Sau din nou să fiu copil, Mă transpun în orice stare, Nu mai sunt doar trup fragil...  Pot să simt chiar şi parfumuri Ce plutesc prin depărtăriŞi-mi apar deodată drumuri Către alte noi visări...  Zbor prin zeci de constelaţii, Unde dorul mă îndrumă,Unde-s dulcile tentaţii Cu miros şi gust de Lună. Universul mi-e visarea Iar visarea-Univers, Doar pământul îmi e jalea Ce suspină viu prin vers.

INIMA - COPIL - de Larysa

 

INIMA  -  COPIL de  Larysa Inimii, nu poţi să-i spui "Taci şi pune-ţi pofta-n cui !" Nici n-ai cum să o fereşti De bătăi mai nebuneşti...  Inima e un copil fraged, jucăuş, subtil... Plânge când se mai loveşte, Cu dureri şi vise, creşte.  Dacă-i zici inimii "stai, Nu râvni la prinţi pe cai, La poveşti ce n-au fost scrise, La senzaţii interzise...",  Te-ascultă cuminte, rece, Dar face prin "cap" ce-i trece... Chiar de zbate şi oftează,Tot trupul îl alarmează, N-are teamă de morminte, Căci inima n-are minte, Cât bate, încet sau tare, Tot copil e până moare... Şi-apoi, ce-o mai ocroteşti, Din al ei mers s-o opreşti ? Las-o-aşa, în fantezie Măcar ea copil să fie !

VISE DEMODATE - de Elena Oprica

VISE  DEMODATE de  Elena  Oprica Parfum de vise demodate Petalele mi-au înfloritŞi am trăit şi am muritŞi poate că s-au veştejit Simţirile, de dor uscate.  Nu pot să ştiu până nu vii Iubire, cu simţiri de varăCe-ascunde freamăte prin searăDe parcă-ar fi întâia oarăCând inima mi-ar tresări...  Eu n-am speranţe, n-am iluzii Dar vezi...neliniştea mi-e lege Trupul flămând nu înţelegeŞi cine vraja să-mi dezlege?! Blestem e gândul în confuzii...  Nu ştiu pe cine să mă supăr, Iubesc, urăsc, oare pe cine... Pe cineva ce nu mai vine Iar de-ar veni, aş fi ruine... Mă-ntreb atunci, de ce tot sufăr ?!  Cu siguranţă e momentul Când mă îndrept spre-nţelepciune Când mintea întrebări propune Cu adânciri de raţiune Când îţi priveşti în ochi prezentul.  Poate mai stau un timp prin lume Dar ce să fac în acest timp... Doar să trăiesc fără sâ simt ?! Vreau tot cu vise să m-alint Să le dau viaţă şi chiar nume...  Vreau să iubesc cerul cu stele Cu lună, soare, nori de fum, Să mă-ntâlnesc cu viaţa-n drum Să-i dau bineţe şi să-i spun Că nu pot fără mângâiere...  Dar astea-mi sunt în urmă toate Căci tot la fel ca voi trăiesc Într-un decor nebun, lumescŞi asta-i tot ce îndrăznesc: Parfum de vise demodate...

SUNT PRIMĂVARĂ - de Ioana Voicilă Dobre

 

SUNT  PRIMĂVARĂ  de Ioana Voicilă Dobre Am palmele-nfloritecu narciseşi la urechi, cerceide ghiocei.Sunt primăvarace-nfloreşte vise,pe câmpuriunde zburdă miei! Am inima-nroşită,un bujorşi rochia-nverzităprematur.Sunt primăvata taşi-a florilorşi liniştea venit-amsă ţi-o fur! Am ochi scânteieride stele noişi sufletuldeschis spre soare.Sunt primăvara,darnică în ploi,mamăseminţei roditoare!

VOCABULAR - ENGLEZA

 

ALEXANDRU VETROV - GRAVURA

PICTORUL CHINEZ Jiang Shuqi (1901 - 1957)