GLASUL NATURII
de Gabriela Stan
Dacă oamenii ar înțelege glasul florilor,
Ar cunoaște drumul luminii prin culoare.
Dacă brazii cei falnici s-ar apleca să ne salute,
Le-am spune că muntele e acolo,
Neclintit,
La răscucea timpului.
Dacă cerul ne-ar ninge cu flori albe de măr,
I-am trimite în dar porumbei.
Dacă timpul ne-ar așterne la picioare curcubeie,
Am traversa infinitul.
Dacă în fiecare zi
Am alerga
Desculți
Prin roua dimineții,
Am găsi în fiecare nufăr câte o stea.
Dacă noaptea ar picura
În potirele florilor
Boabe de lumină,
S-ar aprinde licurici
Cu aripi de petale.
Și dacă oamenii ar înțelege
Glasul luminii,
Glasul naturii,
Ne-am înălța cântând
Până la stele
Și-am slăvi viața pentru întreg Universul.
NU UITAȚI
de Florina Sin
Floarea a uitat să cheme
Infinitul
Și o picătură de albastru
A plâns
Peste petalele florii.
Soarele a uitat să adune
Culori
Și-o fărâmă de albastru
S-a desprins
Din razele lui.
Părea că a uitat să cânte asfințitul
Și-o ultimă speranță de albastru
S-a prelins peste aripa ei.
Copilăria aproape că a uitat să zâmbească
Și-albastrul a uitat să devină copil
Dar voi....
Voi nu uitați.....