Pe lunca Aneștilor
Sunt cireșe în toate leșe
Și nuci în toate luncile;
De păzit cin' le păzea ?
Un junel c-o fată mare.
Și păziră cât păziră,
Până-amândoi se-ndrăgiră.
Și apucară de fugiră,
Pân'la fântâna fără apă;
Fântâna dacă-i văzu,
Mai multă apă făcu.
Și fugiră cât fugiră,
Pân'la câmpul fără iarbă;
Și câmpul dacă-i văzu,
Mai multă iarbă făcu.
Și fugiră cât fugiră,
Pân'la mărul fără mere;
Și mărul dacă-i văzu,
Mai multe mere făcu.
Frunză verde de lalele,
Se uita pe drum la vale,
Văzu frații ei călare.
Dar frati-său cel mai mare
Scoase sabia s-o taie.
Iar frati-său cel mai mic,
Mai mic și mai voinic
Și de minte și de trup;
- Ba, frate-meu, n-o tăia,
Că la noi nu e așea
A tăia nejudecată !
- Soro, surioara noastră,
ce-ai fugit de casa noastră ?
Ori, soro, ți s-a urât
Nouă bice în cui puind,
Nouă pistoale ștergând,
Nouă pături scuturând,
Nouă batiste spălând ?
- Frate, nu mi s-a urât,
Dar așa suntem noi, fetile,
Ca mărul cu merile:
Când sunt mititele,
Stau bine pe rămurele;
Iar dacă se măresc,
Pică jos și putrezesc.
Așa și noi, fetile,
Când suntem mai mititele,
Suntem dragi părinților
Și urâte străinilor;
Iar dacă ne mărim
Suntem dragi străinilor
Și urâte părinților !
Iar fratele cel mai mare
'Și luă ziua bună călare.
- Rămâi, soro, sănătoasă,
Ca o pară vermănoasă !
- Du-te, frate, sănătos,
Ca un măr putrigăcios !
Iar fratele cel mai mic:
- Rămâi, soro, sănătoasă,
Ca o garoafă frumoasă !
- Du-te, frate, sănătos,
Ca un trandafir frumos,
Ce mi-l bate vântu-n dos,
Umple curtea de miros !...
