...Ba mata ești tip ridicol !
Eu n-am scris nici un articol
Întru apărarea Muzii,
Despre cel la care
Pare
Că-mi faci treizeci de aluzii.
Criticul pe care-aici
Îl ataci în versuri mici
Nu-i, desigur, măscărici,
Colibri sau licurici...
Însă nici
Bou sau vacă, precum zici.
E profesor (onorabil),
Autor (interminabil),
Om politic (execrabil),
Critic (foarte vulnerabil
Dar pasabil),
Președinte (incurabil).
Când își laudă ciracii
Îi compară cu toți dracii.
Fără spirit diplomatic,
Cu-ale lui precepte
Drepte,
Are cioc, dar e simpatic.
*
Cel pe care-n adevăr
L-am luat cândva-n răspăr
E un tip mai fistichiu.
Când îl iei în pripă
Țipă...
Lasă-mă să ți-l descriu.
Are-o mutră anodină
De frizer cu mandolină,
O privire clandestină,
Nas de parafină
Fină,
Și la gură vaselină.
Braț rotund și crupă plină,
Organism de gelatină
Cu structură androgină, -
Iar la-nfățișare
Pare
O statuie de slănină.
Și mai are...Ce mai are ?
Când se duce la culcare
E de genul feminin,
Dar când scrie proză
Roză
Iscălește masculin.
În al Criticei domeniu
Orice Eu - se crede - geniu,
Dacă-i secondat de proști...
Alte semnalmente ?
Niente !
Trebuie să-l recunoști.
*
Deci scriind el prin reviste
Cronici impresioniste
Cu dantele împrejur,
Într-o zi și-a zis că
Riscă
Să rămâie prea obscur.
Cum avuse țara pace,
El ieși din carapace,
Și, cu pagini din război,
Dup-acel masacru
Sacru,
S-a vârât printre eroi.
Știu, pe astfel de specimeni,
Astăzi nu-i condamnă nimeni,
Au ajuns la apogeu.
Ei, dar ăsta să-mă-nfrunte ?...
Pun'te
Un moment în locul meu !
Că mă știe fiecare,
Sunt sfios ca fata mare
Și blajin de obicei, -
Însă când mă apăr
Scapăr
Ca din cremene scântei !
În cuptor îmi vâr colacii
Când s-arată vârcolacii.
Spada-mi gata de atac,
Luminoasă ca o dâră,
Vâră
Spaima-n orice vârcolac !
*
Ce folos avui de-acolo ?...
Cu săgeata lui Apollo
În zadar l-am săgetat,
Căci o epidermă
Fermă
Este greu de perforat...
Nimeni pace nu-ți dă dacă
Ai nevoie de dădacă.
Dragul meu, de-aceea zic
Că scriind sudalme
Calme,
Nu poți câștiga nimic.
Ci, mai bine, - Muzei cale
Să-i deschizi cu muzicale
Rime, ca de obicei, -
Iar pe păr să-i scuturi
Fluturi
De imagini și idei.
(1922)
Eu n-am scris nici un articol
Întru apărarea Muzii,
Despre cel la care
Pare
Că-mi faci treizeci de aluzii.
Criticul pe care-aici
Îl ataci în versuri mici
Nu-i, desigur, măscărici,
Colibri sau licurici...
Însă nici
Bou sau vacă, precum zici.
E profesor (onorabil),
Autor (interminabil),
Om politic (execrabil),
Critic (foarte vulnerabil
Dar pasabil),
Președinte (incurabil).
Când își laudă ciracii
Îi compară cu toți dracii.
Fără spirit diplomatic,
Cu-ale lui precepte
Drepte,
Are cioc, dar e simpatic.
*
Cel pe care-n adevăr
L-am luat cândva-n răspăr
E un tip mai fistichiu.
Când îl iei în pripă
Țipă...
Lasă-mă să ți-l descriu.
Are-o mutră anodină
De frizer cu mandolină,
O privire clandestină,
Nas de parafină
Fină,
Și la gură vaselină.
Braț rotund și crupă plină,
Organism de gelatină
Cu structură androgină, -
Iar la-nfățișare
Pare
O statuie de slănină.
Și mai are...Ce mai are ?
Când se duce la culcare
E de genul feminin,
Dar când scrie proză
Roză
Iscălește masculin.
În al Criticei domeniu
Orice Eu - se crede - geniu,
Dacă-i secondat de proști...
Alte semnalmente ?
Niente !
Trebuie să-l recunoști.
*
Deci scriind el prin reviste
Cronici impresioniste
Cu dantele împrejur,
Într-o zi și-a zis că
Riscă
Să rămâie prea obscur.
Cum avuse țara pace,
El ieși din carapace,
Și, cu pagini din război,
Dup-acel masacru
Sacru,
S-a vârât printre eroi.
Știu, pe astfel de specimeni,
Astăzi nu-i condamnă nimeni,
Au ajuns la apogeu.
Ei, dar ăsta să-mă-nfrunte ?...
Pun'te
Un moment în locul meu !
Că mă știe fiecare,
Sunt sfios ca fata mare
Și blajin de obicei, -
Însă când mă apăr
Scapăr
Ca din cremene scântei !
În cuptor îmi vâr colacii
Când s-arată vârcolacii.
Spada-mi gata de atac,
Luminoasă ca o dâră,
Vâră
Spaima-n orice vârcolac !
*
Ce folos avui de-acolo ?...
Cu săgeata lui Apollo
În zadar l-am săgetat,
Căci o epidermă
Fermă
Este greu de perforat...
Nimeni pace nu-ți dă dacă
Ai nevoie de dădacă.
Dragul meu, de-aceea zic
Că scriind sudalme
Calme,
Nu poți câștiga nimic.
Ci, mai bine, - Muzei cale
Să-i deschizi cu muzicale
Rime, ca de obicei, -
Iar pe păr să-i scuturi
Fluturi
De imagini și idei.
(1922)
NOTĂ : - Aluziile lui Topârceanu vizează pe criticii estetizanți M. Dragomirescu și Eugen Lovinescu.
- Imaginile aparțin artiștilor ilustratori americani James Montgomery Flagg și Charles Gates Sherldon
- Imaginile aparțin artiștilor ilustratori americani James Montgomery Flagg și Charles Gates Sherldon
