LA MINE ÎN SUFLET
de Gheorghe Deniștean
La mine-n suflet ți-ai clădit
Sălaș de mângâiere.
Acolo...timpul s-a oprit,
Așternând în jur tăcere.
Iar lacrimi pe obraz de verși,
Inima-n piept mă arde
Și răni adânci în urmă lași,
Când soarta ne desparte.
Invidii multe s-au născut
În cârcotași de seamă,
Dar niciodată n-am crezut,
Că dragostea-i o dramă.
Dramă să fie pentru ei...
Iar pentru noi slăvire,
Că-i moștenită de la zei
De-ntreaga omenire.
N-am să mi te scot din suflet,
Nici dac-or pierii dușmanii.
Cu tine eu mă simt complet
Și așa-mi vor trece anii !
