MĂ UIȚI.....
de Larysa
Ca trenul poposind în gară
Ori soare ce răsari, apui...
Iubire-simț de primăvară
Din vremea bună-a omului
Deodată luminezi privirea
Pe chipul viu și colorat
Ademenind cu vise firea
Prin somn, de doruri tulburat
Apari sfioasă...o fecioară
Ochi în pământ, iar pe sub gene
Arunci scântei din trup afară
Ce suflete-n robii să cheme
Și vrei-nu vrei, te lași în chinul
Amarului ce-ți pare dulce
Încredințat c-atingi sublimul
Ce-n simțuri raiul îți aduce
Un gust mieros îi dai tristeții
Din sufletul nemângâiat
Licoare scumpă-a tinereții
Ce eu din plinu-i am gustat
Dar trenul ți-e grăbit, iubire
Prin gara mea de nori cărunți
Eu-călător spre asfințire
Când tu spre răsărit, mă uiți...
|
|
