TRISTEȚE
de marcu
Privești în gol, cu ochii țintă,
Cum poate dragostea să mintă ?
Cum de a devenit un punct
Ceva imens, nu prea demult ?
Vezi...toate trec, toate dispar,
Se-neacă-n golul din pahar
Ai vrea să-l umpli, cum să faci ?
Nu știi...și te retragi și taci
Nu ești afară, însă plouă,
Prin suflet curge bob de rouă
Ce vânt îți este...ce furtună,
E noapte-n tine, fără lună,
Aștepți din nou o dimineață
Sărut de curcubeu pe față
Să-ți pună în simțiri culoare
Un nou suspin, o ușurare,
Vrei dor nebun care să ardă
O mângâiere ce dezmiardă
Îmbrățișări fără de vină
Vrei doar iubire...vrei lumină.
|
|
