Da, mulți copii sunt fericiți
Se joacă-n soare ocrotiți
Și mamele zâmbind duios
Le-arată cât e de frumos
Să fie harnici și cinstiți.
Dar câți copii plâng pe Pământ
Striviți de-un trai sărăcăcios,
Ce-n fericire nu mai cred
Și nici că binele în viață
Învinge răul odios.
Ei nu visează jucării
Și n-au timp de copilării.
În ochii lor e numai foame
Și disperatele lor mame
Cuprind la piept schelete vii.
Voi oameni mari, ce vă mândriți
Cu pruncii viștri fericiți
Ce bine-ar fi să vă gândiți
Că sunt pe lume-atâți copii
Cu nepăsare osândiți.
Ce bine-ar fi s-aveți în gând
Că toți copii-asemeni sunt
Și răspunzând de soarta lor
Sunteți părinții tuturor
Copiilor de pe Pământ.
