sâmbătă, 2 iunie 2012

MIRCEA VULCĂNESCU - POEZIE - partea a II-a






STAREA a II-a

LITANII PENTRU GHIAȚĂ


Ghiață care preface râul în pod
Ghiață în care se preface inima omului nerod
Ghiață, apă înțepenită de frig
Giață de care când mă ating, strigGhiață, apă uscată
          Ce se topește când este murată
Ghiață, apă care nu încapi în gură,
Ghiață, munte făcut din picătură
Ghiață pe care pasul lunecă ușor
Ghiață care te spargi cu sunet asurzitor
Ghiață pe care te sparge un șuer
           Pe care l-ar scoate întâmplător orice fluier
Ghiață pe care se plimbă urșii albi la Ecuator
Ghiață care nu se teme de nici un explorator
Ghiață pe care lupți câteodată în zadar s-o spargi
Ghiață pe care o topesc gesturile largi
Ghiață care te topești la căldură
Ghiață în care lucrurile se păstrează ca în amintire
Ghiață, naftalină fără miros
Ghiață în care mamutul se conservă cu piele și os
Ghiață, pe care ne dăm pe ghiață
Ghiață care se cumpără în piață
Ghiață pe care fugim cu patinele
Ghiață de care ne suflăm în pumni cu asprime
Ghiață, Botează ferecată
Ghiață diamant cusut cu ață
Ghiață lucie și pustie
Ghiață totdeauna puțin străvezie
Ghiață bloc transparent de cristal
Ghiață cu irizări de opal
Ghiață, aromire plăcută de dimineață
Ghiață servită la dulceață
Ghiață rece din înghețată
            Care rămâne nemestecată
Ghiață amorțire adormitoare
Ghiață, trecere pătrunzătoare
Ghiață, oglindă a curcubeului din cer
Ghiață, uscat întins peste apă
Ghiață cu care te speli pe față
Ghiață care pârâie când vine zăporul
Ghiață care încremenești vaporul
Ghiață din care picură apa dac-o strângi
Ghiață care te face să plângi
Ghiață care-ți împăienjenește ochii
Ghiață cere-nmulțește ciucurii rochii
Ghiață în care se prefac inimile de neveste
Ghiață care desemnează flori în ferestre
Ghiață care preface toți pomii în brazi
Ghiață care de roșește în obraji
Ghiață artificială
            Bară de metal, polei, scrobeală
Ghiață care se topește la foc
Ghiață care nu e bună de noroc
Ghiață care te face să tremuri vara
Ghiață - să nu te afle Domnișoara !
Ghiață în punga pe care o pui la cap
Ghiață ca picioarele iarna-n ciorap
Ghiață ca mâinile la sfârșit
Ghiață ca trupul omului care-a murit
Ghiață bici făcut din ață
Ghiață alvița care nu se agață !
Ghiață care potolește dorul
Ghiață în care te-afunzi cu piciorul
Ghiață, fanfară de muzică militară
Ghiață, alarmă stridentă, povară
Ghiață parcă n-ai fi apă
Ghiață care în nici un vas nu poate să încapă
Ghiață asfalt precar și simandicos
            Pe care săniile lunecă primejdios....




STAREA a III-a

LITANII PENTRU ABURI


Aburi care se-nalță curați din noroi
Aburi prin care hainele săracului se fac noi
Aburi care-au schimbat fața pământului
          Și care-au dat omului repeziciunea vântului
Aburi prin care se înnoiesc puterile
Aburi prin care se-nmlădiază muierile
Aburi care fac să sară dopuri și capace
Aburi în care vrăjitorii încearcă să se îmbrace
Aburi în care poți să te rătăcești
Aburi pe care poți să-i înflorești
          Înconjurându-i în loc să te înconjoare
          Și-acoperindu-i în loc să-i lași să te doboare
Aburi care știu să se îndese
Aburi care pot să apese
Aburi care plutesc pe fața adâncului
Aburi din care Grecii făceau jucării țâncului
Aburi care știu să fluiere când scapă
          Înainte să se prefacă iarăși în aer și-n apă
Aburi care sparg țevile prea pline
Aburi autoritari, cu puteri depline
Aburi care fac să cânte samovarul
Aburi care aburesc întâi paharul
Aburi care topesc ghiața
Aburi care vestesc dimineața
Aburi care întrețin viața
Aburi care se risipesc ca fumul
Aburi prin care pierzi drumul
Aburi care se ridică noaptea din apă
Aburi din care nimeni nu se adapă
Aburi care mângâie obrazul aplecat peste cană
Aburi care trec nebăgați în seamă
Aburi care se ridică din mare
Aburi care colindă prin aer cu nepăsare
Aburi pe care-i privește pilotul cu îngrijorare
Aburi care se târăsc prin locuri joase
Aburi prin care vezi fete frumoase
Aburi care lunecă prin prăpăstii stâncoase
Aburi în care se-arată vedenii ciudate
          De vrăjitoare cu cozile tăiate
Aburi care se ridică ușori
Aburi care se prefac în nori
Aburi care pe bolta albastră par de vată
Aburi în care nu se vede nici o pată
Aburi care apasă ca o pânză groasă
Aburi de bumbac și de mătasă
Aburi străvezii de tort de in
Aburi cenușii prevestind furtunile când vin
Aburi din ace de ghiață pe cer senin
Aburi care țâșnesc din crater de vulcan
Aburi din geyzerii parcului național american
Aburi care umblă fără nici o etică
Aburi care ascultă de teoria cinetică
Aburi în care poți să păstrezi
Aburi în care simți că te afunzi
Aburi în care poți să te ascunzi
Aburi în care spada pătrunde-n zadar
Aburi de care nici nu ai habar
Aburi de pucioasă, otrăviți, ce ard
Aburi de stele și aburi de iad
Aburi insinuanți care pătrund în toate
Aburi de care să te sperii nu se poate
Aburi de care nu te poți lovi
Aburi însă care te pot ameți
Aburi pe care nu poți să-i legi
Aburi din care numai cu apă te-alegi
Aburi din care nimic nu înțelegi
Aburi din care nimic nu culegi
Aburi care ucid, aburi care strică
Aburi de care ți-e frică
Aburi colorați din sticle
Aburi pentru Veronica Micle
Aburi aleși în laborator
Aburi pe care dacă-i respiri, mori
Aburi care plutesc în locuri joase
Aburi care ies din ape puturoase...






Notă : după cum știți din partea I a LITANIILOR, aceste rânduri sunt ciorne, Mircea Vulcănescu încă lucra la ele ; așadar, veți înțelege de ce pe alocuri se repetă sau rândurile par a nu fi terminate.