|
A MEA
de Adrian Păunescu
Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea
să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi
iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu
larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Şi jur pe tine şi pe apa
toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
şi
dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în
umăr.
|
|
