SIMPLĂ SCRISOARE DE DRAGOSTEde Adrian Păunescu
La miezul nopții mă gândesc la tine
Și stelelor mă rog să-ți fie bine, Din somn să te trezească dintr-o dată, Să nu-nțelegi de ce ești tulburata.
Și i-am lăsat un tremurat de jale
Copacului din fața casei tale. La ușa ta am îndrugat cuvinte, Să nu te-atingi de clanță că-i fierbinte.
Și mai ales, când noaptea e la ușă
Ca să-mi așeze peste timp cenușa, La tine mă gândesc și nu am stare Și fostul foc îmi arde sub picioare.
Cu lucrurile vreau să mă amestec,
Mă simt o fiară suspinând domestic, Dar dă-mi un loc de ultimă greșeală Să-ntârzii în cutia ta poștală. |