MÂNDRULIȚĂ DE LA MUNTE de Vasile Alecsandri

MÂNDRULIȚĂ  DE  LA  MUNTE de  Vasile  Alecsandri Mândruliță de la munte, Ce nu treci cole, pe punte, Să te strâng la pieptul meu ? Că te-aș face, zău, puicuță, Să urăști a ta căsuță Și să uiți pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ți e lene ? Lasă-ți furca-n buruiene Și-mi sai iute cel pârău, Să culegem împreună, Tu, fragi roși de prin pășună, Eu, crini albi pe sânul tău. Ici, în lunca înverzită, Este-o iarbă înflorită Ce se-ngână c-un izvor. Vină-n iarbă, mândruliță, Eu să-ți cânt doina, doiniță, Tu să plângi de dulce dor!