SINUCIDEREA UNUI ANONIM
de Ion Minulescu
S-a sinucis un anonim !...
Un „fapt divers”, și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot -
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir ...!
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă de hotel -
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor !...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine !...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înșela...
Sau poate numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Și-achitată !...
S-a sinucis un anonim !...
Și-atâta tot !...
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră, -a tuturor,
Povestea anonimilor !...
S-a sinucis un anonim !...
Dar, lucru nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o cometă-n infinit,
Și n-a mai apărut,
Așa c-anunțul mortuar
N-a mai ieșit nici el de sub tipar...
Și-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis !...
Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat !...
Acum, se știe-n mod precis
Că anonimul sinuci
De anonima lui a fost furat,
De teamă să n-o facă de rușine
Când în oraș s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Și-un anonim care sfârșește prost !...
Deci anonima cu pricina,
Voind să-și ispșească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiș,
Și-n toiul nopții l-a-ngropat
Într-un alcov frumos și parfumat,
În care alți trei sinuciși -
La fel, tustrei, tot pentru ea -
Îl așteptau pe-al patrulea...
Bapoate chiar pe-al cincilea
Și-al șaselea...
Și-al șaptelea...
Și-al optulea...
Et caetera...
Et caetera...
Și-abea atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Și-au scris solemn
Și grav,
Ca să se știe
De orișicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării...
Sau, dacă vreți,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci -
O fată
Și-un băiat -
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest „fapt divers” adevărat...
Dar care, vai !...n-a existat
Decât în fantezia mea
Și-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârșit !...
 |
|
|
|
|
|
|
|
