CĂLĂTORII COCORI
de Istriteanu
(poezie găsită pe net)
Aproape de nori
Sunt ei, călătorii cocori
Ce la început de toamnă, acum...
Îşi caută prin văzduh al lor drum,
Care să-i ducă departe, departe...
Spre cealaltă a pământului parte
Unde soarele cel blând
Mângâie a lor trup plăpând
Şi le dă putere
Să ducă la bun sfârşit
A lor vrere
Vrere şi menire
Zidite în a lor fire .
Aproape de nori
Sunt ei, călătorii cocori
Ce se urnesc devreme în zori
Spre alte zări
Unde nu e nici frig, nici zăpadă,
Iar drept ofrandă
Primesc zile senine şi călduroase
Acolo, departe,departe...
De plaiurile noastre.
Călătorilor cocori
Urați-le drum bun
Ori de câte ori
Îi zăriţi acolo sus
Mângâiaţi de aripile Îngerilor lui Iisus
Şi rugaţi-i să revină
Călăuziţi de aceeaşi Lumină
În primăvara ce şi ea... sigur o să vină.
Ei vă vor vesti
Că totul în jur se va reînoi
Şi va înflori...
|