JOC
de Dan Rotaru
Calm,
mă destram într-o umbră
în care trăiesc pe deplin,
fără-a fi bănuit de trădare
de cei care sunt
de cei care vin.
Stau la o margine de munte
care se reazămă de casă,
și mă gândesc dacă fără mine
ae fi la fel de frumoasă.
E cald,
e devreme,
și toamna
prin jurul meu iarăși colindă,
jucându-se cu capul meu
ca o veveriță cu-o ghindă.
|
|