PRINSĂ ÎN VISE
de " kolibri"
Prin ochiul geamului de praf brăzdat,
O rază caldă de lumină se strecoară.
Îi simt prezența sa, de licar exaltat,
Prin existența-mi efemeră si banală.
O las suav să lunece prin colbul plutitor,
Prin bibelouri de cristal să se-nmulțească.
În mii de cioburi să se-ntindă ascultător,
Rotind cu pasiune, hora lor fetească.
Feerica vedenie, mă faci să cred în basme
Și-n ochi să-mi reapară cel sclipăt inocent.
Când toata viața pare a fi, o mare desfătare,
Iar zânele-ți prind aripi,să zbori peste prezent..
Amurgul suflă rece,se-ntinde ca o umbră,
Luând lumina caldă, ce trupul mi-a brodat.
Și iar ramân străin, în carapacea-mi sumbră,
Pierdut, în ochiul geamului de praf si ploi brăzdat…
|
|
