DURERE VEȘNICĂ
de MihailJan
Durere în suflet, lacrimi şi rugăminte
Cu paşi pierduţi, rătăcesc printre morminte.
Îmi ridic privirea pierdută la cer:
-Mi-ai luat nădejdea-n viaţă să sper !
Pe Tine Doamne, vreau să te întreb,
Îmi vei da putere să Te-nțeleg ?
Mă întreb repetat cu aceleaşi cuvinte,
Oare cine-i capabil să pătrundă-n a Ta minte ?
Mă întreb dacă-mi vei da putere,
Să nu Te judec eu la atâta durere ?
Cu ochii pierduţi trecutu-l răsfoiesc
Caut răspunsuri şi nu le primesc.
Nu mai am putere, să simt nici durere
Aştept lămuriri la întrebările mele.
Tu rămai mut, îmi ascunzi răspunsul
Şi cuvintele mi se împrăştie cum vrea vântul
Ele cad ca şi frunzele pierdute care acoperă pământul.
Doar tu mamă şi mormântul, îmi înţelegeţi cuvântul.
Mi-aş dorii măcar încă o dată în viaţă
Să-ţi simt degetele pe-a mea faţă
Mi-aş dori să-ţi mai mulţumesc odată
Că tu eşti aceea care mi-ai dat viaţă
Să te iau în braţe, să-ţi simt mângâierea
Să grăiesc cu tine şi nu cu tăcerea.
(superbă poezie găsită pe net)
