TRENURI ÎN TOAMNĂ
de Florentin Popescu
Trenuri prin noapte,
lunecătoare râuri trecând
ca ufletul printr-o iubire
neașteptat și tainic
purtând arome de culori
și misterul câmpiei;
către greul pământului
deschide gândul povestea
și vine-o pasăre planând ușor
amirosind a frunze galbene
și a bostani și-a struguri și a mere.
În adâncuri aripa ei ne bătu
de pornirăm prin toamnă și cântec ?
|
|
|
|