MACII - de Magda Isanos

MACII de Magda Isanos Ardeau ca nişte facle vii, în vârf de firave tulpini. Îsi înălţau râzând zglobii obrazul roşu dintre spini.   I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi braţele de floare învăpăiată şi plăpândă.   Şi m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur şi pustiu în urma mea.   Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toti macii mei s-au scuturat ca nişte lacrimi pe parchet.