|
LINIȘTE
de „osiris ”
Se-adunã-n dorurile mele şi-ale tale
Vântoasele luminii boreale
Pe fiecare razã de luminã-i un altoi -
Strãfulgerãri de zbor în doi.
Pe verticala zborurilor noastre
Ne-ademenesc, tãcute, ploi albastre,
Şi-n fiecare strop e-o oglindire –
Un curcubeu de vise de iubire.
Sã curgã peste noi nor dupã nor,
Nedespãrţit, unit e-al nostru dor.
Tu eşti aripa stângã, eu aripa dreaptã
La capãtul luminii raiul ne aşteaptã
Rãsunã blând, venind dintr-o poveste,
Orfica linişte a ploilor celeste,
Ca un burete ne-absoarbe, dor cu dor,
Şi ne topim ca doi atomi în raiul sferelor.
|
|
