APUSUL UNUI SOARE - de Larysa

APUSUL  UNUI  SOARE de  Larysa Se-ncumetă iubitu-mi Soare  Ca să apună  Pân' la urmă... Raza lui mă topi cam tare,  Tot vrând să-mi spună :  "Tu eşti Lună !". Trecură nori, stoluri de păsări Şi ploi de zile  Neutile,  Eu sunt aceeaşi Lună-n flăcări  De stări febrile  Nefertile...  Vroiam doar să-ntâlnesc pe Dânsul,  Ca-n gând chemare,  Ca-n visare...  Mi-aş fi-nghiţit cu sete plânsul  Că nu mi-e Soare,  Doar ardoare,  Ce încă mă mai zvârcoleşte,  De dor mă tună, Mă răsună... Soarele-apus mă biciuieşte  Tot vrând să-mi spună :  "Eşti doar Lună !".