LACRIMA DIN TOAMNĂ
de Ana-Maria Mandra
De când n-am stat în ploi de varăNu știu nici eu, nici ploaia de afarăAcum e toamnă și pe străzi cad greiPicuri mărunți eterni pe friguroasele alei.
Cu lacrima una se fac când zboarăȘi se așează pe aleea ce odată-n varăA susținut alți picuri ce cădeau pe buzeȘi mai apoi se revărsau ca niște muze.
Doar eu și ea cunoaștem ce a fost odatăÎntre băiatul ce iubea la nebunie-o fatăȘi eu cunosc ce-a fost și ce nu esteÎntre băiat, alee și fata din poveste.
Aleea vrea să-mi mângâie obrajii reciEu o opresc și-i spun cuvinte seciCăci ploaia de afară mă îndeamnăSă nu o las să-mi fure lacrima din toamnă.
|
